si poate cred si poate simt

si poate e un vis

si poate e un nor

cerul trecator

inca n-a promis

si poate e o stea

poate un cuvant

soare si pamant

cat or sa mai stea?

si cred si pot

in lumea ta

sa cred in viata mea sa-nnot

si cred si simt cer si pamant

si nebunia are-un scop

si poate nici nu stii

viata cui s-o dai

iadul striga rai

plin de nebunii

si poate-ti este greu

si poate nu-i cum vrei

doiul langa trei

striga dumnezeu

si cred si pot

in lumea ta

sa cred in viata mea sa-nnot

si cred si simt cer si pamant

si nebunia are-un scop

text de chitara: adrian simion-trafa

29.03.2011

in valea moarta e-un destin
a unui om ucis cu zile
ganduri negre,infantile
de aripi ce-abea se tin

e greu si trist ca uneori focuri grele ard
n-ai cu-i sa-i spui o vorba-nsoapta
ca dracii stau in rai si crapa
de ciuda ca un inger sta in iad

ca lumea sa-ndracit razand
si toata breazla lor e-o breazla
in graiul noptii refuzand
sa te-nteleaga si sa vaza

nu-mi spune mie de destin
de ursitori,de sorti cumplite
tot ce e bun mai e putin
si ma va scoate din sarite

voi m-ati facut sa ard faclii
arzand fitilul de pomana
lasati macar cativa copii
sa aive tata, frati si mama

"in valea mortii" de adrian simion-trafa
5.ian.2011

s-a intamplat sa ma nasc fara nume, intr-o tara huiduita de unii si iubita de altii, intr-un loc care se numeste romania.
asa se face ca ma numesc roman, ca impart unele legi cu multi dintre voi, si faptul ca niciodata nu am regretat ca respir aici...in romania.
din partea mea, ca student, ca actor amator si ca om...sa fiti iubiti, sanatate,lucruri frumoase,tot ce va doriti, sarbatori fericite si la multi ani.
celor care v-am gresit, imi cer scuze, celor pe care nu i-am suparat imi cer iertare, intr-un cuvant ...va multumesc.
adrian simion-trafa

pentru mine teatrul a fost un artificiu de a ma apropia de oameni,de a simti,de a crede si de a juca sincer in fata lor.
nu joc pentru bani, pentru aplauze si faima, joc doar pentru a ma incarca cu dragoste, pentru a trai inca un minut si pentru a ma naste din nou.
nu am regretat niciodata pentru ca nu am timp, nu am crezut in mine si nu am iubit linistea niciodata
am insa defectul sa ma dau in spectacol si sa fiu in centrul atentiei,asta pana cand ajung seara, intre patru pereti, si divortez intr-o alta lume. acolo ma vad simlu si mic,neputincios si mizer, acolo pot scrie si pot crea nepatat de oameni.
mi-am dorit de la viata doua lucruri...sa traesc si sa fiu iubit, restul pentru mine a fost strain si rece, poate de-asta am duruit iubire, ca sa fiu respectat si iubit de oameni.nimeni nu stie insa, ca mie mi-e frica de tot ce iubesc, si e un adevar, asta pentru ca ma consider precaut si pentru ca nu am incredere nici macar in mine.
cu privirea interzisa de oameni...adrian simion-trafa

astazi...divortez incet oameni
ma regasesc in casa mea de tara
ma voi piti intre tapete oarbe
si voi dansa cu mana pe chitara

azi nu am chef de sfaturi inventate
nu ma cunosc in pasul nimanui
ma simt pierdut in locuri vizitate
si prea bogat in parcuri puse-n cui

azi nu mananc gatit si nici de dulce
nu ma rasfat cu cald si nici cu rece
doar viata care moare dulce
si teama care-n graba trece

azi simt asa cum nu se simte
distrug tot ce e bun si rau
minciuna s-a retras si nu mai minte
covorul n-are capat si e greu

azi nu e azi si poate este maine
mai vor si altii sa picteze viu
e poate simplu in priviri straine
ca azi in haine goale de "azi" sa scriu

"ziua momentului" de adrian simion-trafa

http://ludic.ro/ -acesta este site-ul teatrului ludic,familia si oamenii care m-au acceptat asa cum sunt,si mediul in care repir mai bine,mai mult si mai curat.
inca nu le multumesc si inca nu ii laud,vreau doar sa traesc cu dorinta si speranta ca ludicul nu va muri niciodata.
ludicul inseamna pur si simplu arta de a fi spectator.

trafa.

iubesc in ceata prematur
creionul nu mai are mina
si cine poate fi de vina
cand lumea e nervoasa-n jur

iubesc in vant de lume noua
si florile nu-s flori din flori
si divortate de culori
se plimb racite printre roua

iubesc in plaia unor vise
neimbracat in haine ude
aripa unui corb m-aude
sub lacrimile neatinse

iubesc in negru de zapada
probabil tencuit de vreme
de catastrofe fumigene
de inima ce sta sa arda

iubesc asa cum simt si pot
cum suna nota-nportativ
cum toate cele ma cultiv
iubesc si asta nu e tot