pentru mine teatrul a fost un artificiu de a ma apropia de oameni,de a simti,de a crede si de a juca sincer in fata lor.
nu joc pentru bani, pentru aplauze si faima, joc doar pentru a ma incarca cu dragoste, pentru a trai inca un minut si pentru a ma naste din nou.
nu am regretat niciodata pentru ca nu am timp, nu am crezut in mine si nu am iubit linistea niciodata
am insa defectul sa ma dau in spectacol si sa fiu in centrul atentiei,asta pana cand ajung seara, intre patru pereti, si divortez intr-o alta lume. acolo ma vad simlu si mic,neputincios si mizer, acolo pot scrie si pot crea nepatat de oameni.
mi-am dorit de la viata doua lucruri...sa traesc si sa fiu iubit, restul pentru mine a fost strain si rece, poate de-asta am duruit iubire, ca sa fiu respectat si iubit de oameni.nimeni nu stie insa, ca mie mi-e frica de tot ce iubesc, si e un adevar, asta pentru ca ma consider precaut si pentru ca nu am incredere nici macar in mine.
cu privirea interzisa de oameni...adrian simion-trafa